Teoria generala a ocuparii fortei de munca, a dobanzii si a banilor

În 1936, Teoria generală a ocupării forţei de muncă, a dobânzii şi a banilor a şocat atât lumea academică, cât şi cercurile politice. Cu toţii ştiau că politicile economice recomandate de economiştii neoclasici nu mai erau funcţionale, dar de-abia acum înţelegeau că deveniseră inaplicabile, dat fiind noul context economic şi politic. Cartea tăia toate nodurile Gordiene ale dezbaterilor pe tema determinării producţiei globale şi, în consecinţă, a folosirii mâinii de lucru, considerând că factorul determinant poate fi cererea agregată. Printre conceptele revoluţionare promovate de Keynes se numară: imposibilitatea echilibrului dintre ofertă şi cererea de bunuri şi servicii, conducând în cele din urmă la disfuncţiuni precum şomajul; ineficienţa mecanismelor concurenţiale ale pieţei libere de a asigura şi menţine echilibrul economic; posibilitatea de a utiliza politicile fiscale şi monetare pentru a elimina recesiunile şi a controla boom-ul economic.